USAMVB – Facutatea de horticultură - Master Ma ge e tul Co servării Biodiversității Conservarea biodiversității speciilor legumicole prin reintroducerea speciilor aproape uitate Vicia Faba Masterand Daniela Neculai (Galani) 2014 Cuprins Introducere............................................................................................................. 2 Importanţa culturii Vicia faba ............................................................................... 3 Origine şi răspândire ............................................................................................. 3 Caracteristici biologice și ecologice...................................................................... 4 Cultivare ................................................................................................................ 5 Tehnologia culturii ................................................................................................ 5 Varietăți și biodiversitate....................................................................................... 7 Fotografii ce evidențiază diversitatea soiurilor de Vicia Faba .............................. 9 Bibliografie:......................................................................................................... 10 1 Introducere Biodiversitatea în cadrul speciilor legumicole prezintă importanţă atât pentru perspectiva supravieţuirii şi îmbunătăţirii soiurilor speciei pe termen lung, cât şi pentru diferenţierea coşului de consum al omului, care spre deosebire de vremurile când trăia ca şi vânător – culegător şi beneficia de o diversitate de specii, tinde să–şi îngusteze gama alimentelor consumate, în ciuda aparentei diversităţi de forme şi texturi din marile magazine. Majoritatea preparatelor şi semipreparatelor care înlocuiesc tot mai mult alimentaţia integrală-bazată pe alimente minim preparate şi cât mai variate- conţin un număr minim de ingrediente naturale, intens procesate şi texturate, pentru a avea doar gusturi cât mai variate. Aceste ingrediente precum porumbul, soia şi cartoful, intens utilizate în cadrul semipreparatelor, sunt şi principalele alimente ale animalelor crescute intensiv, astfel încât, alimentaţia omului modern conţine o diversitate din ce în ce mai mică de nutrienţi şi necesită din ce în ce mai multe suplimente alimentare recomandate de medicină pentru a compensa carenţele. Din această perspectivă a diversităţii speciilor necesare omului, lucrarea de faţă abordează subiectul unei legume din ce în ce mai puţin folosite în alimentaţie, bobul – Vicia faba, din familia Leguminoaselor. Spre deosebire de rudele sale fasolea şi mazărea, lintea, chiar şi năutul, Bobul este mult mai puţin cunoscut şi utilizat în alimentaţie. Lucrarea de faţă vrea să redescopere Bobul, o plantă cu port vertical şi cu flori atât de delicate, deci cu valoare totodată ornamentală, ce reprezintă alături de celelalte surori ale sale leguminoase o alternativă demnă de luat în seamă pentru înlocuirea unei părţi din proteina animală în alimentaţie. Diversitatea speciilor legumicole și pomicole este necesară pentru un coș de alimente cât mai variat al omului, care să construiască sănătatea omului și nu să o dărâme. În acest sens cultivarea și consumul unei varietăți cât mai largi de legume, fructe, cereale, nuci și semințe poate ajuta, iar legumicultorii ar trebui să contribuie și ei alături de nutriționiști la conștientizarea necesității unui consum cât mai echilibrat și mai variat de alimente intergrale. Bobul este doar un exemplu de legumă foarte puțin cunoscută în zilele noastre, însă geniul ar consta într-adevăr în dezvoltarea unor noi specii de plante comestibile și cu proprietăți curative, pornind așa cum au pornit strămoșii noștrii, de la descoperirea și ameliorarea unor plante sălbatice, nu numai varietăți multiple ale celor deja existente. 2 Importanţa culturii Vicia faba Cea mai importantă utilizare a Bobului este cea alimentară, însă nu ar trebui uitată utilitatea sa secundară în agricultură, aceea de plantă fixatoare de azot, care îmbunătăţeşte calităţile solului în care este cultivat. Astfel, în alimentaţia omului se folosesc păstaile tinere, seminţele verzi şi uscate, ajunse la maturitate, iar, uneori, chiar frunzele, preparate sub diferite forme: salate, supe, ciorbe, soteuri, mâncare, creme. Seminţele, uscate, prăjite şi măcinate, se pot utiliza la obţinerea surogatului de cafea, iar sub forma de făina, în amestec cu cea de grâu sau de secara, servesc la prepararea unui sortiment de pâine. Toate părţile plantei constituie un bun furaj pentru animale, iar din frunze se poate extrage acid citric. În cultură, bobul, asemeni altor leguminoase, este o buna premergatoare pentru alte plante, contribuie la îmbunătăţirea însuşirilor solului, se poate folosi ca îngrăşământ verde. Datorită plantelor cu port înalt şi viguroase, bobul se recomanda pentru cultivarea în benzi, între care se amenajează culise în scopul protejării împotriva vântului şi a curenţilor reci de aer, a legumelor sensibile, ca pepenii, castraveţii, fasolea. Valoarea alimentară a părţilor comestibile rezidă mai ales din conţinutul ridicat în proteine, care în boabele uscate poate atinge 25 - 30% şi în vitaminele C, B1, caroten. Datorită conţinutului relativ scăzut în hidraţi de carbon bobul este recomandat şi obezilor. Păstăile tinere şi boabele verzi sunt perfect digerabile şi au proprietăţi relativ astringente, constituind un remediu pentru deranjamente stomacale. Este contraindicat, însă, consumul îndelungat în cantităţi excesive, care poate determina o boala a sangelui numita "favism". Origine şi răspândire Specia sălbatică din care provine Bobul nu a fost încă descoperită. Toate speciile de Vicia descoperite, care fac parte din același grup cu Vicia faba, au numărul de cromozoni diploizi de 14, în timp ce Vicia faba are 12 cromozomi și nu poate fi încrucișată cu speciile sălbatice cunoscute. Asta ar însemna că fie specia sălbatică nu a fost încă descoperită, fie a dispărut.1 Domesticirea Bobului a avut loc probabil în regiunea este-mediteraneană, însă locul și momentul exact rămân un mister. Rămășițe de boabe au fost găsite într-un sit arheologic lângă 1 http://www.biodiversityexplorer.org/plants/fabaceae/vicia_faba.htm 3 Nazaret, în nordul Israelului, datând din 6800-6500 î. H., dar acestea sunt mici și ar putea proveni de la plante sălbatice. Nu au mia fost făcute alte descoperiri din Neolitic. Numeroase rămășițe de Vicia faba apar brusc în situri arheologice din Bazinul Mediteranean, și Europa centrală, începând cu mileniul al 3-lea î.H. Varietățile din prezent pot fi împărțite în 4 grupe principale, conform Philips & Rix 1993: - var. major. – consumată ca o legumă. Se grupează în varietăți cu păstăi lungi(până la 8 boabe / păstaie) și păstăi scurte (Windsor), care au cam 4boabe într-o păstaie. - var. equina – folosită pentru creșterea animalelor; - var. minor și - var. paucijuga, similară cu var. minor, și cultivată în Asia Centrală. Spre deosebire de celelalte varietăți este autofertilă.2 Bobul este una din cele mai vechi plante cultivate si mult apreciate in antichitate de catre egipteni, evrei, greci, romani, care o foloseau in alimentaţie, dar şi ca ofrandă adusă zeilor. În prezent, bobul se cultiva pe suprafeţe foarte mari în ţările asiatice (China, Japonia, India), dar şi în cele din sudul şi vestul Europei (Italia, Spania, Franta, Anglia, Olanda, Belgia). Datorita cerinţelor reduse faţă de căldură, bobul se poate cultiva până la latitudini de peste 67°. În ţara noastră, cultura acestei plante s-a redus mult, fiind inlocuită cu cea a fasolei si mazării, în prezent suprafeţe mai mari cultivate cu bob găsindu-se în Bucovina, Oltenia, Maramureş şi mult mai mici în alte regiuni, unde apare sporadic. Caracteristici biologice și ecologice Bobul de grădina prezintă următoarele caractere biologice: rădăcinile sunt viguroase, au nodozităţi fixatoare de azot şi pătrund în sol la circa 1 m adâncime; tulpina neramificată, muchiată, erectă, goală în interior, atinge înălţimi de 0,6 - 1,2 m; frunzele lucioase, de culoare verde-cenuşiu, sunt impari-penate, compuse din 2 - 4 perechi de foliole, se termină cu o prelungire scurtă, ascuţită; florile mari sunt albe cu pete negre pe aripioare şi se formează câte 2 - 7 la subsuoara frunzelor; fructele sunt păstăi cilindrice sau turtite, lungi de 4 - 14 cm, pubescente, ăi conţin 3 - 5 seminţe mari, uşor turtite, de culoare cafenie, verde-violacee sau neagră; facultatea germinativă a seminţelor este de 90 - 95% şi se poate păstra 4 - 5 ani. Soiurile de bob au perioada de vegetaţie cuprinsă între 95 - 120 de zile şi se deosebesc prin înalţimea 2 tulpinilor, mărimea păstăilor, numărul http://www.biodiversityexplorer.org/plants/fabaceae/vicia_faba.htm 4 şi culoarea seminţelor. În cultura se gasesc soiurile: Negru rusesc, De Sevilla, Belorus, Goliath, Dardanele, De Windsor , ca si soiurile romanesti: Costin si Productiv 31. Putin pretentios la caldura, bobul suporta ingheturi usoare pana la -4° C. Se poate semana deci, primavara cat mai timpuriu, germinarea avand loc la 3 - 4°C. Temperatura optima fructificarii este de 15 - 20°C. Față de umiditate bobul are cerinte mari, nu rezista la seceta, mai ales la cea atmosferica, ca urmare da cele mai bune rezultate in zonele umede si racoroase din nordul tarii. In zonele calduroase din sudul țării este absolut necesara irigarea, mai ales la germinare si inflorire, deoarece seceta provoaca avortarea florilor si scaderea productiei. Bobul se poate cultiva pe soluri mai putin favorabile altor legume, cum ar fi cele grele, argiloase, capabile sa retina apa, cu reactie usor acida sau neutra. Spre deosebire de celelalte leguminoase, bobul raspunde bine la fertilizarea terenului cu gunoi de grajd, in anul culturii. Cultivare Sunt deosebite în cultură soiuri ce se deosebesc prin mărimea bobului și habitusul plantelor și aparțin celor 2 varietăți botanice de bob cultivate la noi în țară sunt:  Var. major. Harz.- bobul mare: Costin, Productiv 31;  Var. minor Harz. – bobul mic : Fin de Vidra. Tehnologia culturii Bobul se cultivă mai ales pe terenuri grele, amplasând cultura mai ales după prășitoare. Pregătirea terenului se face asemănător culturii mazării de grădină. Semănatul se face primăvara devreme în perioada 10. III – 10. IV, cu mașina SPC-6 (8) pe teren modelat sau nemodelat. Bălașa M., 1973, recomandă semănatul în : rânduri echidistante, la 40-50 cm; în cuiburi la 50 cm între cuiburi și 30-40 cm între rânduri; sau în benzi de 4-5 rânduri, cu distanță de 60-65 cm între benzi și 25-28 cm între rândurile din bandă. Acelaș autor recomandă umectarea semințelor în apă caldă, la temperatura de 30°C, timp de 24 h pentru a grăbi răsărirea acestora. Cantitatea de sămânță este de 160-170 kg/hala cultivarele cu bobul mic, și de 200-240 kg/ha la cele cu bobul mare. Adâncimea de semănat este de 6-10 cm. În timpul perioadei de vegetație se execută lucrări curente de îngrijire. Pe solurile grele, este deseori nevoie sa se rupă crusta, cu ajutorul grapei stelate, pentru a ajuta răsărirea plăntuțelor. 5 Răritul se face la 20 cm între plante pe rând sau lăsând 2 - 3 plante la cuib. Se fac 2 - 3 prașile, începând chiar după răsărirea plantelor, recomandându-se un ușor mușuroit la ultima prașilă. La înflorit se administreaza 70 - 100 kg/ha azotat de amoniu, iar în perioadele secetoase se irigă prin aspersiune cu 400 - 500 m³ apa/ha. O deosebita atentie trebuie acordata combaterii bolilor si daunatorilor. Rugina bobului se combate prin stropiri cu zeama bordeleza 1% sau prin ruperea si arderea tulpinilor bolnave. Uneori, se practica ruperea varfurilor plantelor pentru a accelera coacerea pastailor, ca si pentru a indeparta puricii verzi care ataca cu predilectie varfurile fragede ale tulpinilor. Recoltarea bobului incepe in luna mai si se face in momente diferite, in functie de scopul urmarit, soiul cultivat si conditiile de vegetat ie. Pentru consum, pastaile verzi se recolteaza dupa circa 80 - 90 zile de la semanat, cand acestea au dimensiunile normale. Recoltând în mai multe reprize, la interval de 3 - 4 zile, se pot obține 20 - 25 t/ha. Pentru obtinerea semintelor verzi, recoltarea se face ceva mai tarziu, atunci cand boabele au dimensiunile caracteristice soiului, dar sunt inca fragede, neintarite. Producția poate atinge 8 - 12 t/ha. Lăsând păstăile pe plantă până la maturitatea deplina, se pot recolta în perioada iulie - august, boabe uscate pentru consum. 6 Varietăți și biodiversitate Ta el 1. Soiuri de Vi ia fa a ultivate în SUA3 Aquadulce Ipro Banner Ite Bell Masterpiece Bonnie Lad Minica Broad Windsor Primo Brunette Relon Bunyard's Exhibition Suprifin Colossal Tezieroma Express Toto Fava Windsor Hava Witkiem Major Numărul mare de soiuri cultivate în SUA, arată un interes destul de mare pentru această specie de leguminoase pe teritoriul american. Studii legate de conținutul în nutrienți în funcție de soi au fost făcute în mai multe țări ale lumii, pentru a putea fi selectate pentru cultivare soiurile cu cele mai bune calități nutritive. Atfel, în Journal food composition and Analysis, lucrarea Phenolic compound composition in immature seeds of Fava bean (Vicia faba L.) varieties cultivated in Chile, analizează compușii fenolici a 10 soiuri de Bob. Polifenolii în Vicia faba sunt localizați în mai multe părți ale plantei (frunze, rădăcini și boabe), dar frecvența lor în boabele imature este cea relevantă pentru consumul uman. Obiectivul acestei lucrări a fost studiul concentrației fenolice a principalelor grupe de polifenoli în 10 soiuri de semințe de bob crude. Totalul de fenoli a variat de la 817 la 1337 mg echivalentul acid- galic / kg, iar conținutul de tanini a variat între 309 și 958 mg echivalentul catechin/kg. Patru varietăți au prezentat rezultate interesante și pot fi folosite ca alimente funcționale pentru consumul uman. Rezultatul acestui studiu a evidențiat diferențe clare ale concentrației fenolilor în diferite soiuri de Vicia faba, ceea ce demonstrează că există o amplă 3 http://edis.ifas.ufl.edu/mv017#TABLE_1 7 varietate fenotipică pentru viitoare studii pentru selectarea soiurilor în funcție de valoarea nutrițională, gust, și ușurința producției.4 Un alt studiu publicat în Journal of the Science of Food and Agriculture, Nutrient contents, rumen protein degradability and antinutritional factors in some colour- and whiteflowering cultivars of Vicia faba beans - Makkar, H. P. S., Becker, K., Abel, H. and Pawelzik, E. (1997), studiază de asemenea elementele nutritive a 12 soiuri de Vicia faba, 6 cu flori albe (Scirocco, Alfred, Carola, Condor, Tina și Herz Freya) și 6 cu flori colorate (Caspar, Albatros, Gloria, Tyrol, Vasco și Cresta). Conținutul brut de proteine la cultivarurile cu flori colorate și flori albe au fost de 67±13·6 respectiv 283±18·8 g kg−1, nefiind o diferență semnificativă. Nivelele de lipide, fibre brute, amidon, și cenușă au variat de la 14 la 22 g/kg, 88 la 143 g/kg, 407 la 485 g/kg respectiv 32 la 42 g/kg. Digestibilitatea calculată a materiei organice și energia metabolizabilă a cultivarurilor cu flori albe a fost semnificativ mai crescută decât cea a cultivarurilor cu flori colorate. Printre cultivarurile cu flori colorate, Alfred a avut cea mai înaltă concentrație de Total fenoli (TP), taninuri (T), și taninuri condensate (CT) (28·3, 21·0 and 35·4 g kg−1). Conținutul de TP și T au fost similare la cultivarurile Carola, Tina și Herz Freya (aproximativ15 respectiv 10g/kg), iar pentru CT ordinea este Condor>Herz Freya>Carola. La cultivarurile cu flori albe, CT nu au fost detectate, Taninurile erau aproape absente, și totalul de fenoli era extrem de scazut. Activitatea factorilor antinutriționali este foarte scăzută atât la cultivarurile cu flori albe, cât și la cele cu flori colorate. O corelație puternic negativă a fost descoperită între nivelul taninilor și degradarea proteinelor in vitro, ceea ce sugereaza ca taninii au efecte adverse asupra degradării proteinelor. O corelație negativă similară a fost descoperită și între nivelul taninurilor și energia metabolizabilă și digestibilitatea materiei organice. Concluzia studiului ar fi că sunt de preferat în alimentație cultivarurile cu flori albe, datorită unei posibilități crescute de a fi digerate și asimilate elementele nutritive importante din acestea.5 4 http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0889157513000252 http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/%28SICI%291097-0010%28199712%2975:4%3C511::AIDJSFA907%3E3.0.CO;2-M/abstract 5 8 Fotografii ce evidențiază diversitatea soiurilor de Vicia Faba 9 Bibliografie:  Tratat de legumicultură, Coord. Ruxandra Ciofu, Ed Ceres, Bucuresti, 2004  http://www.fermierul.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=487  http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0889157513000252  http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/%28SICI%291097- 0010%28199712%2975:4%3C511::AID-JSFA907%3E3.0.CO;2-M/abstract  http://edis.ifas.ufl.edu/mv017#TABLE_1 10