TARCĂU, Munţii ~, masiv muntos în partea centrală a Carpaţilor Orientali, inclus în cadrul M-ţilor Trotuşului (→ Trotuş, M-ţii Trotuş), situat între valea râului Bicaz (la Nord şi Nord Vest), aliniamentul văilor Tarcău şi Asău (la Est), valea râului Trotuş (la Sud) şi aliniamentul văilor Bicăjel şi Tavardi (la Vest). Au aspectul unor munţi joşi, cu altitudini medii de 1 100–1 300 m, care fac trecerea de la zona internă la cea externă a flişului carpatic. Sunt alcătuiţi în special din gresii (gresia de Tarcău) şi din alte roci aparţinând flişului cretacic şi paleogen (şisturi, marno-argile, fliş grezos-şistos, conglomerate). Din cauza cutării lor în pânze de şariaj apar frecvente hogback-uri şi suprafeţe structurale. Prezintă unele culmi mai înalte, dezvoltate pe gresii, cu orientare Nord-Nord Vest-Sud-Sud Est, dominate de vârfuri care depăşesc 1 400 m altitudine (Măgura Tarcăului 1 493 m, Glodu 1 439 m, Grinduşu 1 664 m) şi unele culmi mai joase (culmea Goşmanu-Geamăna →), cu altitudini care depăşesc cu puţin 1 300 m (vârful Goşmanu, 1 305 m; vârful Rotundu, 1 307 m; vârful Holmu, 1 351 m) separate de bazinete depresionare (Aţa, Brateş ş.a.) şi înşeuări dezvoltate pe marno-argile. Altitudinea maximă: 1 664 m (vârful Grinduşu sau Tărhăuş). Sunt acoperiţi cu păduri de răşinoase şi de fag.
TĂTARU, Munţii ~, masiv muntos în Carpaţii de Curbură, situat între aliniamentul văilor superioare ale râurilor Buzău şi Telejen (la Vest) şi cursul superior al râului Bâsca Chiojdului (la Est), fiind strâns sudat spre Nord-Nord Est de prelungirile M-ţilor Siriu. Prezintă o culme principală, cu direcţie Nord Est-Sud Vest, din care se desprind mai multe culmi secundare spre Vest-Nord Vest şi Est-Sud Est. Culmea principală este dominată de mai multe vârfuri (Tătăruţu 1 412 m, Mănăilă 1 465 m, Vârfu lui Crai 1 473 m) despărţite de şei largi. Altitudinea maximă: 1 477 (vârful Tătaru Mare, situat în partea central-nordică a masivului). M-ţii Tătaru sunt alcătuiţi din fliş şistos-grezos, cu intercalaţii de gresii masive.
TÂMPA, masiv muntos (ramificaţia nordică a Masivului Postăvaru), care domină dinspre Sud Est municipiul Braşov, situat între văile râurilor Şchei şi Răcătău. Alcătuit predominant din calcare tithonice pe care s-au dezvoltat unele fenomene carstice. Altitudinea: 957 m. Vârful masivului este legat prin telecabină cu municipiul Braşov, aflat la poalele sale. Rezervaţie naturală complexă (188,2 ha), cu specii de plante ocrotite de lege (laleaua pestriţă/ Fritillaria montana, papucul-doamnei/Cypripedium calceolus), endemice (crucea voinicului/Hepatica transsylvanica, obsiga/Bromus barcensis) şi rare (Coronilla coronata) şi o bogată faună reprezentată prin urşi, veveriţe, vipere, guşteri, şorecarul comun, corbi etc. Aici se întâlnesc şi câteva rarităţi faunistice, printre care două specii de lepidoptere (Colias erate, Argynis pandora var. dacica), precum şi alte 17 specii şi varietăţi de nevertebrate rare în România, cum sunt Apechtis rufata, Ichneumon fulvidactylus, Amblyteles astrata, Hoplitophrys brisckei ş.a. Pe versantul de Sud al masivului Tâmpa, mai însorit şi mai uscat, vegetează câteva specii de stepă, între care colilia (Stipa pulcherrima), iacintul sălbatic (Hyacinthella leucophaea) – plantă rară în România, originară din stepele asiatice, miruţa (Anchusa barrelieri), iarba-şarpelui roşie (Echium rubrum) ş.a. Versanţii sunt acoperiţi de arborete rezultate în mare parte din plantaţii, în care principalele specii sunt pinul (Pinus sylvestris) şi laricele (Larix decidua) alături de care se află şi specii spontane ca fagul, gorunul, carpenul, teiul şi ulmul. Subarboretul este alcătuit din alun (Coryllus avellana), soc (Sambucus racemosa), sânger (Cornus sanguinea), corn (Cornus mas), paţachina (Rhamnus frangula) ş.a. Important obiectiv turistic (de pe vârful său se poate admira panorama municipiului Braşov şi a Ţării Bârsei).
TOROIAGA, masiv muntos în partea de Sud Est a M-ţilor Maramureş, situat între valea râului Vaser (la Nord) şi cea a râului Ţâşla (la Sud), alcătuit din andezite şi diorite din cadrul erupţiilor neogene, acoperite marginal de depozite sedimentare paleogene (gresii, argile marnoase, conglomerate). În partea de Nord Vest apar şisturi cristaline amfibolitice. Se prezintă sub forma unei culmi centrale, orientată Nord Vest-Sud Est, fragmentată de văi, din care se desprind mai multe culmi laterale. Altitudinea maximă: 1 930 m (vârful Toroiaga). Păstrează slabe forme glaciare şi periglaciare. Zăcăminte de mangan. Acoperit cu păduri de răşinoase în amestec cu fag, iar la peste 1 800 m altitudine tufărişuri subalpine şi pajişti alpine.
TRASCĂU, Munţii ~, masiv muntos în partea de Sud Est a M-ţilor Apuseni (Carpaţii Occidentali) “îmbrăţişat” de văile râurilor Ampoi (la Sud şi Sud Vest), Abrud (la Vest), Arieş (la Nord şi Nord Est) şi de Dealurile Aiudului către Est. Complexitatea structural-petrografică (alcătuit din calcare compacte jurasice şi formaţiuni de fliş cretacic, străpunse de bazalte şi andezite, precum şi din iviri de şisturi cristaline) a determinat formarea unui relief variat, concretizat prin numeroase forme carstice (Cheile Turzii, Cheile Râmeţului, Peştera Huda lui Păpară ş.a.), creste calcaroase de un remarcabil pitoresc (culmile Bedeleu şi Ciumerna, Colţii Trascăului), măguri vulcanice (între care se evidenţiază Detunata Goală şi Detunata Flocoasă), măguri calcaroase izolate (Piatra Craivii, Piatra Cetii, Corabia etc.), abrupturi calcaroase etc. Altitudinea maximă: 1 437 m (vârful Poieniţa), iar în partea de Nord se află vârful Piatra Secuiului (1 129 m altitudine), care domină dinspre Est comuna Rimetea, judeţul Alba. Important nod hidrografic şi interesantă şi atrăgătoare zonă turistică de un farmec inegalabil. Zăcăminte auro-argentifere şi cuprifere. Acoperit cu păduri de fag şi de molid.
TROTUŞ, Munţii Trotuşului, grupare de cinci munţi din sectorul central al Carpaţilor Orientali, căruia geografii îi atribuie denumirea generică de “Munţii Trotuşului” – sector cuprins între valea râului Bistriţa şi cea a râului Bicaz (la Nord), valea râului Oituz (la Sud), Depresiunea Braşov şi Depresiunea Ciuc (la Vest) şi Subcarpaţii Moldovei (la Est). În acest sector sunt incluşi M-ţii Tarcău, Goşmanu, Ciuc, Berzunţi şi Nemira.